2006-500 (100/s42) Universul Radio 16- 22 octombrie 2006

Un număr jubiliar, al 500-lea de la desprinderea din „Panoramic Radio-Tv”, în noiembrie 1996 și al 100-lea de la modificarea formatului și numelui revistei. Am ales editorialul din pagina 9, semnat de S.T. (Sorin Trușcă), un text mult prea optimist pentru viitorul trist al publicației cu programele săptămânale ale Radioului Național. După aproximativ un an, revista tipărită va dispărea pentru totdeauna.

100… sau 500, câteva mii, ș.a.m.d., am putea spune, pentru că fiecare dintre cifrele anunțate reprezintă câte o etapă din viața publicației noastre, indiferent cum s-a numit ea de-a lungul existenței Radioului Național.

A fost revistă, cu toate atributele timpurilor de început a „minunii radio” și te învăța să-ți construiești un receptor cu galenă; a fost „afiliată” unor mari ziare, și a participat la toate evenimentele de seamă, mondene și politico-diplomatice; a fost lider de vâmzări în vremea Radioteleviziunii, când cetățenii cereau la chioșc doar „programul radio”, deși Televiziunea încerca să înșface halca cea mare; dar a revenit în peisaj, acum 10 ani, a revenit timid, și încă, tot timid, continuă un drum de excepție, o continuitate pe care nu și-o poate asemui cu nici una dintre tipăriturile noi. Nu s-a aliniat nicicând formatelor tv-ghidurilor, fiindcă statutul de Radio Public nu lasă nimic la voia întâmplării, a rezistat multor tentative de a i se diminua importanța și impactul. A fost mereu în prim-planul ideii de reflectare a istoriei și civilizației românești pe care Radioul Național și-a asumat-o, a fost loial partener de drum și hronic.

Ei bine, publicația noastră, singura de pe piață care are ca obiect de activitate radioul, împlinește 10 ani de nouă existență și 100 de numere în noua înfățișare. Se și pregătește, de altfel, așa cum a făcut-o mereu, pentru o nouă reîntâlnire cu publicul ei fidel, cu cei mulți dintre cei care fac din Radioul Public cel mai important prieten din presa audio.

100, 500 sau câteva mii de numere nu înseamnă, poate prea mult în marele timp al istoriei, dar în viața unei publicații reprezintă mai mult decât își poate imagina cineva care asistă din afară la zbuciumul și moartea subită a multor titluri de prestigiu.

100, am scris pe coperta acestui număr, ce apare în preajma aniversării a 78 de ani de existență a Radiodifuziunii române, dar, cum spuneam, publicația ar putea să-ți măsoare și ea viața prin însumarea săptămânilor parcurse de Radio în aceste aproape 8 decenii.

1988 Urzica nr.6 / iunie 1988

Dacă sunteți deranjați de fondul verzui-murdar al acestor scanări, atunci aflați că în primăvara anului 1988, din considerente economice, tipografiile s-au folosit de o hârtie reciclată, de proastă calitate, aspră, uneori cu perforații, cu tentă verde-cenușiu. Până și cărțile aveau parte de această hârtie. A fost una din aberațiile anilor ’80. Din amintirile mele, cam 3 luni a durat anomalia. De altfel, se observă și în acest număr, inclusiv pe copertă, tema protejării pădurilor.